Branza, struguri si un vin Frantuzesc

Ma gandeam pentru acest weekend ce poveste sa mai scriu. Weekendul trecut am fost cu sotia mea sa vedem magazinele de la Marriot. Faimoasele magazine exclusiviste prea goala pentru niste numa atat de mari. Am vazut niste pantofi nu barbatesti caci eu mai am din anii trecuti, unii chiar si din facultate. Nu ma indur sa le fac papucii. Asa ca doar am privit politicos, de pe margine, uitandu-ma insistent catre bancutza de tafta. Dar am facut fatza dorintei de a ma aseza.

La urmatoarea oprire, genti, gentutze, geamantane. Preturi de Tokio sau Londra. De oriunde din Europa ai incerca sa cumperi acele produse, le-ai avea la 50% din pretul pe care in gand il calculez in Euro. Stiu asta pentru ca am mai luat in vara asta 2 geamantane care oricum nu mi-au mai incaput in portbagajul masinii pe drumul de intoarcere din Italia.

Ne oprim in fatza unui magazin de vinuri. Vinuri rosii, alese, din anii trecuti, Italia si Franta. Din Italia, al doilea mare producator european de vinuri cu peste 57 de milioane de hectolitrii in 2004, am luat 12 sticle de vin rosu, toate incercate in decursul timpului si apreciate pe masura la diverse degustari cu prietenii. Ne-am oprint in fatza raftului cu vinuri rosii Frantuzesti. Am ales un vin de origine controlata, MEDOC, vecin de suferinta cu BORDEAUX, care se bucura an de an de aceleasi conditii climaterice si de sol, pe aceeasi parte a raului Gironde. Despartite de numai 50 de kilometrii, cele doua zone cu vinuri deosebite si total diferite au devenit zone de pelerinaj mai ceva ca Parisul insusi.

Pe drumul de intoarcere oprim la targul din Amzei. Un francez cu o romana stricata vinde la o taraba catnaciori afumati, cat degetul de grosi si branza semi moale, care impreuna cu strugurii si o felie de paine de secara dau o savoare deosebita vinului de 13,5 Grade.

Seara, imi pun echipamentul de stat in casa nu inainte de a mai admira odata mirosul puternic, barbatesc al noului meu parfum LE VAINQUEUR de la RANCE, pe care l-am primit cadou de la sotia mea la cea de-a 7 noastra aniversare. Un parfum cu arome de citrice mediteraneene, ghimbir, nucsoara, iasomie, lavanda si liliac, facut parca special pentru zilele in care costumul gri inchis cu dungulitze este uniforma de serviciu.

Parfumuri de 5 stele pentru a fi purtate de Craciun

Astazi va povestesc de doua parfumuri de 5 stele. Multi autori renumiti de cronici in ale aromelor au scos carti despre unicitatea acestora. M-am inspirat pentru alegerea acestora din ultima carte scrisa de un expert - Luca Turin, care mi-a sosit direct din State, de la bunul meu prieten Florin, care ma aprovizioneaza periodic cu noutati din domeniu.

Cu notitzele scrise pe un servetzel, imi iau consoarta de mana in speranta ca vom gasi cate un argument pentru fiecare stea pe care Turin a dat-o parfumurilor si plecam pentru a "degusta" 2 din cele mai apreciate parfumuri, cu gandul de al le folosi in avantajul nostru la petrecerea de Craciun.

Ne oprim la un mare magazin de parfumuri unde gasim prima recomandare a criticului. SHALIMAR. A fost facuta de Jacques Guerlain, care a mostenit imperiul Guerlain de la tatal sau Gabriel Guerlain, fiul intemeietorului casei Guerlain, Pierre Francois Guerlain.

SHALIMAR isi pastreaza reteta originala din 1925, ingredientele sale, atunci ca si acum, fiind apreciate de generatii intregi. Nota de top - Bergamota. Note de mijloc - Iris si Mirt Dulce, ioar nota de baza, ce ramane pe piele dupa ce trec pupaturile de bun venit - vanilia, care iti aminteste se inghetata pe care o vei manca in urmatoarea vacanta pe plaja din Mykonos, Grecia.

Urmatorul parfum AZZARO PUOR HOMME, are sloganul "UN PARFUM POUR LES HOMMES, QUI AIMENT LES FEMMES QUI AIMENT LES HOMMES". Este un parfum usor vulgar, nepretentios, un fougere, construit cu un acord perfect intre lavanda si Genarium din clasa frumos mirositoarei Magnolie, foarte "old school". Ca si note de mijloc se simte Santalul, Lamaia, Busuiocul si Vetiver - o iarba care miroase mereu proaspat si usor iute, iar Patchouli opreste Musk-ul din baza sa devina prea animalic.

Transpiratie nemirositoare?

Oare femeile se dau in vant dupa mirosul de mascul transpirat? Ma gandesc ca asta este si motivul pentru care la sala de sport, unde nadusesc si se chinuie o multime de barbati tragand frenetic de fiare intre 18 si 19.30 in fiecare zi, sunt angajate numai domnisoare. De ce sunt atat de amabile si zimbitoare cu barbatii si atat de necrutzatoare si lipsite de indulgenta cu femeile? De ce se face curat mai mult si mai bine la vestiarul barbatilor decat in cel al femeilor? O femeie sigur ar vedea o multime de motive chiar si in acest aspect. Noi, mai putin.

Dar ce conteza?

De 2 luni mi-am luat inima-n dinti si sotzia de mana si mergem de 2 ori pe saptamana sa tragem de fiare. Apoi, cu greu, tinandu-ne bine unul pe celalalt in bratze sau de mana, coboaram incet treptele sa nu ne pricinuim mai multa suferintza decat este necesr. Poate ca si asta este doar un motiv in plus sa ne aratam pasiunea unul fatza de celalalt, nu numai sa ne sprijimim si sa ne vaitam reciproc de cat de bine/rau ne simtim cand tragem usa de la vestiar dupa noi.

M-am intrebat, oare a fost cineva interesat sa capteze aceste mirosuri, care pentru unii sunt o adevarata dezmierdare iar pentru altii sunt un calvar? Eu am descoperit o linie de parfumuri care sunt extrem de controversate. Aceasta controversa face ca de cand au aparut acum catva ani sa fie unele dintre cele mai vandute parfumuri de nisa din cate exista. Nu sunt scumpe, dar nici ieftine. Cert e ca oricine si le poate permite. Sunt pana in 300 de lei. Dar nu cred ca pretul este cel important. Ci contraversele pe care le lasi in urma ta. Pentru un tip care miroase a ANIMAL si MOSC, garantat nu va trece neobservat in anturajul sau sau chiar si pe strada. Sau o fata care miroase a MIRT si COGNAC? Oare ce ar zice lumea? Este ca si o combinatie intre bine si rau, lumina si intuneric, alb si negru, pisica si caine, femeie si barbat. Aceste note chiar exista. Si la noi. Eu am incercat si mi-am luat un parfum care are ca si nota predominanta IASOMIA si TABAC-ul. Se numeste JASMIN ET CIGARETTE de la ETAT LIBRE D'ORANGE.

Va mai povestesc despre acestea alta data.

Corabii pe uscat

Azi am o zi mai aglomerata. Am de facut cateva retusuri la o campanie. Am iesit 2 minute pe hol, atat cat sa imi pot lua o ciocolata cu lapte de la tonomatul asezat strategic in coltul cel mai indepartat al firmei. In drum sper locul cu pricina, ma gandesc de ce oamenii nu gusta mai mult din partea senzoriala a vietii, de ce musca din carne nu nu adulmeca mirosul carnii. Cateva secunde m-am gandit la carnea propriuzisa dintr-o friptura suculenta, dar adevarul e ca mai interesanta e “carnea” pe care incercam sa o adulmecam in vesnica noastra cautate de perfectiune.

Intr-un weekend trecut, am mirosit un parfum care are ca si componenta pielea si lemnul. Nu e vorba de pielea umana. Exclus. In limba romana nu e nici o diferenta semantica intre piele umana si pielea folosita la pantoti sau la sireturile de la pantofi. Intre Leather si Skin e o diferenta mare.

In fine. Parfumul de care va spun acum e unul aparte, pentru pretentiosi. Adica pentru cei care cu greu isi pot gasi un parfum pe gustul lor. Pielea intre foarte bine in combinatie cu lemul. Lemnul acela pe care el simteam in apropierea fabricilor de mobila, cu clei amestecat si miros de abur. Imi amintesc avel miros cand pe la sfarsitul anilor 80 si inceputul anilor 90 faceam copi dupa corabii ca Golden Hind sau Bricul Mircea din lemn si furnir de mahon, lipite cu prenandez, dupa planuri care le gaseam si le maream la scara, in revista Modelim. Cand incepea sa miroasa a ars placajul din cauza panzei de traforaj care se incingea, era un miros care ma facea sa vad mai aproape finalizarea corabiei, sa ma gandesc de unde mai pot lua cateva sute de grame de baitz care inegrea partea care statea in mod normal in apa, sau ce lac sa ii dau corabiei cand ajungeam la stadiul de a cauta baghete pentru catarge sau cearsafuri albe, apretate luate cu mare grija sa nu observe nimeni - din dulapul bunicii. Prenandezul intotdeauna prea tare pentru al imprastia uniform pe cantul placajului, uneori prea subtire pentru a tine furnirul de tei sau mahon, contactul cu buricele degetelor care ramaneau uneori atat de bine ancorate pe lemn ca desprinderea lor insemna sa o iau de la capat cu lipitul furnirului. Am ridicat mai multe astfel de constructii din lemn si prenandez dar niciodata nu am reusit sa zic GATA. Asta a fost. Am finalizat-o pe aceasta. Sa trec la urmatoarea. Poate si pentru ca am trecut la un alt nivel, alta varsta, alte preocupari, alt timp liber folosit altfel.

Da. Parfumul acela se numeste PASSION BOISÉE de la FRAPIN. Cred ca aici este marea diferenta dintre imensele magazine de parfumuri unde nepotii meseriasilor care faceau pe vremuri stilouri sa isi prezinta colectii de bijuterii sau parfumuri. In anii 60 faimosii fabricanti de pantofi sport acum sunt nu mai putin faimosi in sprayuri ieftine si after shaveuri denim cu barbati goi pe ambalajele din carton plastifiat.

Cei de care va vorbesc eu sunt nepotii sau stranepotii celor care au facut la inceput parfumul. Si acum, bucurandu-se de respectul generetiilor, fac in continuare acelasi parfum, cu aceleasi ingrediente naturale, pentru care traditia este mai mult decat un cuvant spus la o ciocolata calda.

Scortisoara cu dragoste (Faimoasele firme din Rue du Faubourg vin la Bucuresti )

Acum cateva saptamani am fost invitat de o prietena a sotiei mele la o lansare de parfumuri la magazinul BEAUTIK din piata Victoriei. O multime de dame bine dornice sa incerce, sa vada, sa testeze, erau in magazin si altele ca ele, la usa, incercand sa intre in magazin. Mi-am facut loc incet, cu grija sa nu calc vre-un picior sau vre-un pantof, printre ele, parfumate, colorate, zambitoare, pana la paharul cu sampanie. MOET ET CHANDOM IMPERIAL din anul de gratie 2003. Dupa care cat mai aproape de masutzele asezonate cu tartine de ficat de gasca, terine de caprioara sau mistret si biscuiti traditionali frantuzesti de Reims. Adica mai in spate.

Am apreciat efortul de a aduce atatea minuni frantuzesti pana la Bucuresti, dar de ce atata efort logistic? Cine vine aici de este atata agitatie?

La nici 5 minute dupa sosirea mea, am auzit vorbindu-se faimoasa limba a lui Napoleon, cu puternic accent Parizian.

O doamna scunda dar extrem de colorat imbracata, trecuta de 40 de ani, bine, dar care nu-si arata nici pe departe varsta adevarata, blonda, dragutza, aranjata, urmata de 4 fete tinere, imbracate la fel, in roz si
negru, care tineau in maini blottere parfumate si care imparteau arome catre toti cei prezenti.

Doamna se numeste Sylvie Dumontier, reprezentanta E.Coudray din Rue du Faubourg Saint-Honoré de la numarul 9. Faimoasa Rue du Faubourg, pe care se afla cele mai renumite case de parfumuri, flgshipul Hermes de la nr 24 si Resedinta oficiala a Presedintelui Frantei. Adica HERMES care in 2003 a dedicat
un parfum - 24 Faubourg, facut de renumitul parfumeur Jean-Claude Ellena.

Aromele florale de PORTOCALA, SCORTISOARA si VANILIE incep sa razbata pana la mine. Nu sunt un fan al aromelor florale dar cum parfumurile nu sunt barbatesti, observ ca doamnele sunt extrem de incantate. Incep sa puna intrebari, sa rada in hohote, sa tresalte la apropierea de cate un blotter diferit al vecinei din stanga sau din dreapta, sa incerce cremele care se plimba din mana in mana pe la toate cele prezente. O doamna care se asezase strategic in primul rand, dupa ce a mirosit si incercat mai multe produse, se declara incantata. "Am incercat E.Coudray la Paris pe Champs Elise si abia asteptam sa ajunga si la noi. Ador parfumul Givrine".

Pe langa ea mai apare o doamna tunsa scurt, aranjata, in costum alb cu dungi fine negre. Si aceasta este o cunoscatoare intr-ale parfumului. O aud spunand celor din jur ca Ambre et Vanille este un parfum care a aparut la 1935. Stia toata povestea casei de parfumuri, cu date si nume. Givrine 1950, Nohiba 1922, Musc et Freesia 2002 iar cel mai nou produs Jacinthe et Rose a aparut in 2003.Iata ca exista si oameni care iubesc parfumurile cu adevarat!

Muzica frantuzeasca de cafe concert pune extrem de bine in valoare frumusetea sticlelor pline de licoare magica si sampania care le da curaj sa incerce si sa puna intrebari.

Dupa ce am luat toate blotterele parfumate, am mai dat gata inca un pahar de sampanie si am plecat, cu gandul sa ma intorc a doua zi pentru o mai buna aprofundare a aromelor si cu gandul la SCORTISOARA din parfum, asemeni scortisoarei dintr-o cana de vin fiert, stand intr-o noapte figuroasa cu o faptura mica, bruneta cu ochii caprui - in brate, tinand-o strans sa nu inghete sau sa nu plece.

Viata care se miroase

Dupa ce am terminat Facultatea de Design acum vre-o 10 ani, am lucrat in publicitate. Acolo am inceput sa degust viatza de worker in detrimentul boemei Facultati. Nu prea am stiut cum e cu programul. Din prima zi de munca am ajuns la 11.30 la serviciu. Dar acum, dupa 6 ani de munca in propria firma am inceput sa inteleg cum e cu viata adevarata.

Am fumat o lunga perioada pentru ca imi placea cum mirosea tutunul. Dupa care am trecut la Pipa si tigari de foi. Am renuntat la acestea cand medicul mi-a spus ca bronsita mea cronicizata se poate vindeca cu antibiotic si fara tutun. A avut dreptate. Nu mai fumez din 2001 dar in continuare imi plac mirosurile de tutun si mirodenii.

Anula acesta, am intrat intamplator intr-o parfumerie din Venetzi/Italia si am intalnit mirosul de tutun al anilor de facultate si primii ani de munca in publicitatea Bucuresteana. O prezenta suava dar plina de eleganta mi-a zambit de cum am intrat in magazinasul mic dar cochet. Am simtit in primele secunde miros de TUBEROZE. Stiu asta pentru ca sunt florile preferate ale sotiei mele, cea pe care o rasfat cumparandu-i buchete imense si in alte situatii decat de ziua ei. Am ramas incremenit in usa fara sa ma dezmeticesc cum de un miros atat de familiar acasa - il pot gasi intr-un asemenea shop. Dupa cateva minute in care mi-am exprimat mirarea si admiratia pentru acest miros magnific, Patricia - caci asa o chema, mi-a zis un nume: FRACAS. Era prima data cand auzeam acest nume de parfum. Ca orice barbat, imi cumparam un parfum nou atunci cand vechea sticla se termina si nu mai exista nici un strop cu care sa ma mai dau putin inainte de a pleca catre serviciu...

Asa a inceput totul.

Acum, am inceput sa caut arome si in alta parte decat in dulapul parfumat al sotiei. Adica am inceput sa iau la pas parfumerii in speranta descoperirii parfumului perfect, in armonie cu inima, sufletul si amintirile pe care le am. Am sa va povestesc cum am descoperit o alta fatza a vietii. Cea plina de senzorial.