Dupa ce am terminat Facultatea de Design acum vre-o 10 ani, am lucrat in publicitate. Acolo am inceput sa degust viatza de worker in detrimentul boemei Facultati. Nu prea am stiut cum e cu programul. Din prima zi de munca am ajuns la 11.30 la serviciu. Dar acum, dupa 6 ani de munca in propria firma am inceput sa inteleg cum e cu viata adevarata.
Am fumat o lunga perioada pentru ca imi placea cum mirosea tutunul. Dupa care am trecut la Pipa si tigari de foi. Am renuntat la acestea cand medicul mi-a spus ca bronsita mea cronicizata se poate vindeca cu antibiotic si fara tutun. A avut dreptate. Nu mai fumez din 2001 dar in continuare imi plac mirosurile de tutun si mirodenii.
Anula acesta, am intrat intamplator intr-o parfumerie din Venetzi/Italia si am intalnit mirosul de tutun al anilor de facultate si primii ani de munca in publicitatea Bucuresteana. O
prezenta suava dar plina de eleganta mi-a zambit de cum am intrat in magazinasul mic dar cochet. Am simtit in primele secunde miros de TUBEROZE. Stiu asta pentru ca sunt florile preferate ale sotiei mele, cea pe care o rasfat cumparandu-i buchete imense si in alte situatii decat de ziua ei. Am ramas incremenit in usa fara sa ma dezmeticesc cum de un miros atat de familiar acasa - il pot gasi intr-un asemenea shop. Dupa cateva minute in care mi-am exprimat mirarea si admiratia pentru acest miros magnific, Patricia - caci asa o chema, mi-a zis un nume: FRACAS. Era prima data cand auzeam acest nume de parfum. Ca orice barbat, imi cumparam un parfum nou atunci cand vechea sticla se termina si nu mai exista nici un strop cu care sa ma mai dau putin inainte de a pleca catre serviciu...Asa a inceput totul.
Acum, am inceput sa caut arome si in alta parte decat in dulapul parfumat al sotiei. Adica am inceput sa iau la pas parfumerii in speranta descoperirii parfumului perfect, in armonie cu inima, sufletul si amintirile pe care le am. Am sa va pove
stesc cum am descoperit o alta fatza a vietii. Cea plina de senzorial.
stesc cum am descoperit o alta fatza a vietii. Cea plina de senzorial.
2 comentarii:
Am senzatia ca majoritatea oamenilor remarca mirosurile doar atunci cand devin deranjante. De parca e ceva firesc ca in jur natura sa combine arome care mai de care mai complexe, fara ca noi sa ne sinchisim de prezenta lor, caci nu conteaza. E ca si cum am percepe o realitate trunchiata. Ma gandesc ca cine trece prin viatra fara sa observe parfumul unei zile de toamna, al unei jucarii din lemn proaspat sau al unui barbat care tocmai a fumat pipa, nu observa multe alte lucruri in jur. Sa observi mirosurile poate fi deci un prim antrenament al atentiei. Al acelei atentii care sa te faca intr-o zi sa-ti dai seama cu adevarat unde esti si ce ai de invatat pe Pamant.
ai dreptate. nu este un exercitiu facil pentru oricine sa isi educe simtul mirosului. de aceea este remarcabil la creatorii de parfumuri tocmai faptul ca incerca sa surprina intr-o formula chimica echilibrul perfect, matematic al unei emotii.
Trimiteți un comentariu