vineri, 31 octombrie 2008

Scortisoara cu dragoste (Faimoasele firme din Rue du Faubourg vin la Bucuresti )


Acum cateva saptamani am fost invitat de o prietena a sotiei mele la o lansare de parfumuri la magazinul BEAUTIK din piata Victoriei. O multime de dame bine dornice sa incerce, sa vada, sa testeze, erau in magazin si altele ca ele, la usa, incercand sa intre in magazin. Mi-am facut loc incet, cu grija sa nu calc vre-un picior sau vre-un pantof, printre ele, parfumate, colorate, zambitoare, pana la paharul cu sampanie. MOET ET CHANDOM IMPERIAL din anul de gratie 2003. Dupa care cat mai aproape de masutzele asezonate cu tartine de ficat de gasca, terine de caprioara sau mistret si biscuiti traditionali frantuzesti de Reims. Adica mai in spate.

Am apreciat efortul de a aduce atatea minuni frantuzesti pana la Bucuresti, dar de ce atata efort logistic? Cine vine aici de este atata agitatie?

La nici 5 minute dupa sosirea mea, am auzit vorbindu-se faimoasa limba a lui Napoleon, cu puternic accent Parizian.

O doamna scunda dar extrem de colorat imbracata, trecuta de 40 de ani, bine, dar care nu-si arata nici pe departe varsta adevarata, blonda, dragutza, aranjata, urmata de 4 fete tinere, imbracate la fel, in roz si
negru, care tineau in maini blottere parfumate si care imparteau arome catre toti cei prezenti.

Doamna se numeste Sylvie Dumontier, reprezentanta E.Coudray din Rue du Faubourg Saint-Honoré de la numarul 9. Faimoasa Rue du Faubourg, pe care se afla cele mai renumite case de parfumuri, flgshipul Hermes de la nr 24 si Resedinta oficiala a Presedintelui Frantei. Adica HERMES care in 2003 a dedicat
un parfum - 24 Faubourg, facut de renumitul parfumeur Jean-Claude Ellena.

Aromele florale de PORTOCALA, SCORTISOARA si VANILIE incep sa razbata pana la mine. Nu sunt un fan al aromelor florale dar cum parfumurile nu sunt barbatesti, observ ca doamnele sunt extrem de incantate. Incep sa puna intrebari, sa rada in hohote, sa tresalte la apropierea de cate un blotter diferit al vecinei din stanga sau din dreapta, sa incerce cremele care se plimba din mana in mana pe la toate cele prezente. O doamna care se asezase strategic in primul rand, dupa ce a mirosit si incercat mai multe produse, se declara incantata. "Am incercat E.Coudray la Paris pe Champs Elise si abia asteptam sa ajunga si la noi. Ador parfumul Givrine".

Pe langa ea mai apare o doamna tunsa scurt, aranjata, in costum alb cu dungi fine negre. Si aceasta este o cunoscatoare intr-ale parfumului. O aud spunand celor din jur ca Ambre et Vanille este un parfum care a aparut la 1935. Stia toata povestea casei de parfumuri, cu date si nume. Givrine 1950, Nohiba 1922, Musc et Freesia 2002 iar cel mai nou produs Jacinthe et Rose a aparut in 2003.Iata ca exista si oameni care iubesc parfumurile cu adevarat!

Muzica frantuzeasca de cafe concert pune extrem de bine in valoare frumusetea sticlelor pline de licoare magica si sampania care le da curaj sa incerce si sa puna intrebari.

Dupa ce am luat toate blotterele parfumate, am mai dat gata inca un pahar de sampanie si am plecat, cu gandul sa ma intorc a doua zi pentru o mai buna aprofundare a aromelor si cu gandul la SCORTISOARA din parfum, asemeni scortisoarei dintr-o cana de vin fiert, stand intr-o noapte figuroasa cu o faptura mica, bruneta cu ochii caprui - in brate, tinand-o strans sa nu inghete sau sa nu plece.

Viata care se miroase



Dupa ce am terminat Facultatea de Design acum vre-o 10 ani, am lucrat in publicitate. Acolo am inceput sa degust viatza de worker in detrimentul boemei Facultati. Nu prea am stiut cum e cu programul. Din prima zi de munca am ajuns la 11.30 la serviciu. Dar acum, dupa 6 ani de munca in propria firma am inceput sa inteleg cum e cu viata adevarata.

Am fumat o lunga perioada pentru ca imi placea cum mirosea tutunul. Dupa care am trecut la Pipa si tigari de foi. Am renuntat la acestea cand medicul mi-a spus ca bronsita mea cronicizata se poate vindeca cu antibiotic si fara tutun. A avut dreptate. Nu mai fumez din 2001 dar in continuare imi plac mirosurile de tutun si mirodenii.

Anula acesta, am intrat intamplator intr-o parfumerie din Venetzi/Italia si am intalnit mirosul de tutun al anilor de facultate si primii ani de munca in publicitatea Bucuresteana. O prezenta suava dar plina de eleganta mi-a zambit de cum am intrat in magazinasul mic dar cochet. Am simtit in primele secunde miros de TUBEROZE. Stiu asta pentru ca sunt florile preferate ale sotiei mele, cea pe care o rasfat cumparandu-i buchete imense si in alte situatii decat de ziua ei. Am ramas incremenit in usa fara sa ma dezmeticesc cum de un miros atat de familiar acasa - il pot gasi intr-un asemenea shop. Dupa cateva minute in care mi-am exprimat mirarea si admiratia pentru acest miros magnific, Patricia - caci asa o chema, mi-a zis un nume: FRACAS. Era prima data cand auzeam acest nume de parfum. Ca orice barbat, imi cumparam un parfum nou atunci cand vechea sticla se termina si nu mai exista nici un strop cu care sa ma mai dau putin inainte de a pleca catre serviciu...

Asa a inceput totul.

Acum, am inceput sa caut arome si in alta parte decat in dulapul parfumat al sotiei. Adica am inceput sa iau la pas parfumerii in speranta descoperirii parfumului perfect, in armonie cu inima, sufletul si amintirile pe care le am. Am sa va povestesc cum am descoperit o alta fatza a vietii. Cea plina de senzorial.